VITICULTURA DEA-LUNGUL SECOLELOR ÎN
ZONA PÂNCOTA-MÃDERAT
Mãrturisirile istorice din diferite vremuri ne aratã cã viticultura a fost o ocupatie agricolã importantã a bãstinasilor din zona Podgoriei Aradului si cã ea are o vechime de multimilenarã, pe teritoriul tãrii, pe plaiurile arãdene si îndeosebi în renumitã PODGORIE MINIS-MÃDERAT, situat pe colinele de la marginea vesticã a Muntilor Zarandului, între râurile Mures si Crisul Alb. Cultivarea vitei de vie ca ocupatie strãveche a daco-getilor ne este oferitã de Strabon, din vremea regelui Burebista (70-44 î.e.n.), care relateazã cã regele “ si-a îmbiit neamul sãu atât de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fatã de porunci, încât în câtiva ani a fãurit un stat puternic.” În timpul stãpânirii romane în Dacia, viticultura indigenã a ajuns la apogeul dezvoltarii sale, o parte din colonistii romani din Dacia puteau aduce cu ei nu numai cunostiinte bogate din domeniul vinului si al vinificatiei, dar si soiuri de vita meditareniene. Viticultura a persistat si în epoca migratiilor din secolele XII-X. În seculul XII satele podgoriei arãdene , deci Pâncota si Mãderatul a ajuns în urma unor donatii regale, în stapânirea unor mãnãstiri si biserici de rit catolic benedectin. Din datele referitoare la viticultorii din zona Zarandului reiese cã mai multi viticultori se aflau în hotarele vechilor asezari ca Siria (cu 121 de sape ), Pâncota( 82 ), Galsa (74) , Mãderat (45) La sfârsitul sec, XVIII viticultura în podgorie a cunoscut o dezvoltare datoritã posibilitãtilor de comercializare a vinului. Faima vinului alb de Mãderat si a vinului rosu de Minis si Ghioroc a ajuns departe în Europa. A luat o mare amploare arendarea terenurilor viticole. Într-un document din 1771 se mentioneazã obligatiile tãranilor care se ocupau cu viticultura sianume darea nonei 1/9 si a dijmei de vin. În privinta calitãtii vinurilor din zona, încã din sec.XVIII au început exportul în Polonia, Austria si Ungaria. Din anii 1830 suprafata cultivatã creste foarte mult. Începând din 1880 apare un flagel deosebit de periculos, putini au dat crezare pericolului filoxerei, care pânã în 1886 a distrus majoritatea viilor. Cel mai mare interes pentru combaterea filoxerei l-a avut comuna Ghioroc unde în 1885 s-a înfiintat Cooperativa pentru cultivarea portaltoiului, deasemenea filiale la Pâncota si Minis au aprobat fonduri pentru limitarea si combaterea dezastrului. În anul 1889 abia au rãmas câteva localitãti din judet în care sã nu fie semnalate filoxera. Tot în acest an a apãrut si mana vitei de vie. Dupã trecerea valului de descurajare a început reconstructia viticulturii. Statul a încredintat din anul 1883 producerea materialului sãditor sectorului privat. Au organizat pepiniere de producere de portaltoi. De la Radna la Siria se folosea altuirea pe masã, în schimb la Mâsca, Mãderat si Pâncota pe lângã aceasta metodã au aplicat si altoirea în verde. În vederea altuirii în verde, portaltoiul se planta în teren desfundat, iar dupã altoire se planta în “ prãbusea” (butasea) ori se detasa de al butucul mamã pentru a fi plantatãîn alta parte. Despre altoitorii din Mãderat ne relateazã învãtãtorul Petru Vancu “cu timpul altoitorii din Mãderat au devenit asa de iscusiti , atât în loza cât si în lãstari cã li se dusese vestea “.
Portaltoiul folosit era Riparia glorie, Riparia sauvage,Elvira, Taylor ,vite americane. La reconstructie au utilizat si soiuri aduse din diferite zone europene ca Riesling italian, Sauvignon, Cabernet Sauvignon etc.
Multi strãini au venit sã vadã si sã învete din experienta podgorenilor, un numãr de 30 de participanti la Congresul Viticultorilor din Viena au vizitat Podgoria Aradului în 1894 si au declarat cã nu au vazut nicãieri asemenea organizare de pepiniere. Datoritã vinurilor de bunã calitate produse în zona noastrã încã din 1887 s-a organizat “Cooperativa producãtorilor de vin din Minis si Mãderat” cu scopul de a organiza exportul de vin spre vestul Europei. Vinurile din Podgorie au ajuns la expozitii internationale unde au câstigat chiar premii în 1878 si 1885 la expozitia de la Paris si Budapesta. Este important de amintit si industria dogãritului din aceasta zonã, deoarece butoaie se fabricau din cele mai vechi timpuri, fiind mentionate din sec. XII. Butoaiele se confectionau din stejar aflat din belsug în pãdurile întinse a judetului. În anul 1453 se aminteste ca unitatea de masurã a vinului este acoul sau acaua, Iar dupã 1876 s-a întrodus litra si hectolitra (hl). Dogarii renumiti din Pâncota au exportat cantitati foarte mari de butoaie în Franta, Germania, Austria, Polonia, Ungaria etc. Un mare ajutor în evolutia viticulturii a prezentat inaugurarea cãii ferate Arad-Pâncota-Ineu în anul 1877, iar în 1904 s-a inaugurat si linia Arad-Ghioroc-Pâncota care apoi în anul 1911 s-a transformat în linie electrificatã electrice Ganz au functionat fãrã mari reparatii 78 de ani, pânãîn 1989.
În perioada interbelicã si viticultura arãdeanã se afla în crizã scazând exportul si consumul intern. Totusi, experienta bogatã în producerea materialului sãditor viticol face ca podgoria Minis-Mãderat sã figureze ca important exportator de vitã altoitã.În 1921 s-a constituit sindicatul viticol din judetul Arad fiind primul de acest fel din Transilvania. Sindicalistii si-au prezentat dorintele în revista de specialitate “ Viticultura”sianume;
- organizarea exportului de vinuri arãdene spre Austria, Cehoslovacia, Polonia,Ungaria etc.
- combaterea fraudelor în comertul cu vinul
- reglementarea lipsei de materiale spacifice de pe piatã
Dupã al doilea razboi mondial suprafata viticolã a scãzut,doar în anii 1955-56 s-a fãcut primul proiect pentru combaterea coroziunii solului, extinderea plantatiilor, raionarea viticulturii În anii 1960-70 s-au cultivat suprafete mari cu vitã si cu soiuri de masã. Au încercat si plantatii cu port înalt. În conditiile Podgoriei soiurile neprotejate s-au comportat destul de bine, mai putin soiul Cadarca. Au rezistat soiurile Cabernet Sauvignon si Coarna Neagrã, iar soiurile nerezistente au fost Cardinal, Italia si Regina Viilor.
Cu toate eforturile fãcute de IAS-uri, Statiuni de Cercetare dacã se face o comparatie a epocii de aur 1971-1989 si epoca interbelicã 1925-1944 se poate observa o scãdere a suprafetelor si a productiei medii la hectar. Ce se va întâmpla în viitor rãmâne o enigmã ca si agricultura în general.
Mai jos vã prezentãm sigiliile localitãtilor din Podgorie din secolul XIX, via si viticultura sunt cele mai importante simboluri pentru : MÃDERAT, MINIS, INEU iar mai jos SEBIS, PÂNCOTA, PÃULIS
|