![]() |
||
Prezentare turistica Obiective de interes turistic Cladirea fostei închisori domeniale, dupa toate probabilitatile, a fost ridicata din ordinul Mariei Tereza la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Cu ocazia lucrarilor de restaurare realizate în deceniul al VIII-lea al secolului nostru, s-a descoperit gravat pe unul din pereti anul 1780. Nu stim cu precizie daca acesta este anul construirii edificiului. Cladirea îndeplinea initial doua functii: o parte din ea, inclusiv subsolul, era destinata închisorii domeniale, de unde si denumirea locala de ,,Închisoarea Zarandului" [37]; restul încaperilor au fost destinate în timp administratiei fiscale, aici adunându-se dijmele. Acest fapt este mentionat în unicul document pastrat, un proces verbal de predare a domeniului catre baronul Iozsef Dietrich din 1822, în care se aminteste de mai multe cladiri vechi printre care si vechiul fisc (Olim Fiscalatus). Pe parcurs cladirea a servit ca sediu al unor institutii de interes local: statie de postalion, han, posta. Statie pentru postalioane a existat aici pâna în anul 1890, când s-a dat în folosinta calea ferata Arad-Brad, iar posta si telefoanele au functionat în aceasta cladire pâna în anul 1843. De aici probabil s-a pastrat pâna în zilele noastre denumirea de ,,Posta Veche" (vezi imaginea). Lucrarile de restaurare au vizat consolidarea întregului edificiu, refacerea acoperisului si a planseelor de la etaj. Cu acest prilej s-a scos la iveala un tunel subteran bine consolidat cu zidarie de caramida arsa, ce facea legatura între ,,Închisoarea Zarandului" pe sub actuala strada T. Vladimirescu si cladirea de vis-a-vis, unde se pare ca locuiau oficialitatile care se ocupau de administrarea si paza închisorii. Aceasta cladire devine ulterior hotelul ,,Coroana Alba". Tunelul galerie nu a fost înca restaurat în totalitate datorita lipsei banilor. Nu s-a schimbat nimic din ceea ce a fost cândva. Cele 94 încaperi au adapostit pâna nu demult câteva sectii de productie ale Cooperatiei mestesugaresti, depozite de marfuri, crama de vinuri. Nu departe de ,,Posta Veche", pe aceeasi strada se gaseste castelul contelui Schulkowsky care ne înfatiseaza o frumoasa fatada în stil baroc apropiat de rococo, construit în prima parte a secolului al XIX-lea (în jurul anului 1840) [vezi Imaginea 1]. Ca plan, imobilul are forma literei U având în mijloc o curte spatioasa. Arhitectura interioara este simpla, fiind dominata de golurile mari formate de arcele de bolti de pe coridoare. Încaperile de pe axa principala a edificiului care au servit ca apartamente de locuit au usi de comunicare între ele. Poarta principala, ca si usile din coridoarele laterale, sunt lucrate din fier forjat executate artistic.
De remarcat este acoperisul realizat din solzi de tigla smaltuita în diferite culori, care prin felul cum sunt asezati formeaza motive geometrice multicolore care dau un aspect placut si interesant în acelasi timp. Nu de multa vreme, edificiul a fost restaurat, fiind adus la înfatisarea lui de odinioara. În prezent aici se gasesc sediul Primariei orasenesti, biblioteca oraseneasca, cabinetele medicale de pediatrie, sala de sport a Liceului teoretic. Tot pe strada principala, la casa cu nr. 57 a vazut lumina zilei scriitorul de etnie maghiara Cziki Gergely (1842-1891), dramaturg bine cunoscut pe plan european care a scris peste 30 opere de teatru. Mai cunoscute sunt ,,Declaratii", ,,Mizeria si ciucurii", ,,Familia Stomfay" s.a. în care critica regimul politic din perioada în care a trait, ziaristii si deputatii care-si câstiga mandatul prin acte de coruptie. În memoria sa, pe fatada casei în care s-a nascut si a trait s-a fixat o placa comemorativa. Lânga str. Soarelui, la o departare de circa 500 m de oras se gasesc ruinele cetatii care din documentele cercetate pâna acum rezulta ca a jucat un rol important în luptele antiotomane desfasurate pe aceste meleaguri în secolele XVI-XVII. |
![]() |